Unsprezece lecții esențiale de viață pe care un copil nu le învață la școală

psiholog Simona Ciff

Ca părinte, îţi doreşti ce e mai bun pentru copilul tău. Îl îmbraci, îi dai de mâncare şi îl trimiţi la şcoală, cu speranţa că asta îi va asigura un viitor mai bun. Intenţiile tale sunt bune, însă “drumul spre iad e pavat cu cele mai bune intenţii” – Martin Luther.

A vrea ceva pentru copilul tău nu înseamnă că aşa se va şi întâmpla, dacă nu iei măsuri şi nu faci paşi în direcţia respectivă.

Majoritatea problemelor cu care adulţii se prezintă la cabinet derivă din nişte lecţii de viaţă care i-ar fi scutit de multă suferinţă dacă le-ar fi primit mai devreme.

Fie că vorbim de divorţ, de copii care fură ca să îşi cumpere ţigări sau droguri, de teama de ceilalţi sau de teama de a vorbi în public, de pierderea jobului sau a partenerului, lecţiile de bază sunt aceleaşi.

1.Să fie flexibil. În viaţă supravieţuieşte nu cel mai puternic, cel mai deştept şi/sau cel mai frumos, ci cel care se adaptează cel mai bine la condiţiile de mediu. Dacă eşti şi deştept şi puternic şi înveţi să fii flexibil, şansele îţi cresc exponenţial. Dezvoltă-i copilului tău inteligenţa emoţională, învaţă-l să nu se supere când ceva merge prost şi să caute soluţii.
2.Să nu ia decizii ca să nu supere pe alţii. Cele mai multe şi mai mari decizii sunt luate nu în funcţie de rezultatul acestora, ci ca să nu supărăm pe mama/tata, soţ/soţie, copil, soacră, şef, profesor etc. Astfel ne trezim că facem o şcoală cu care nu avem nimic în comun, că ajungem să ne târâm picioarele la un job pe care îl urâm, să ne luăm de nevastă o femeie care se înţelege bine cu mama, etc. Este vital pentru sănătatea mintală a individului să decidă în funcţie de ceea ce e bine pentru el şi nu pentru ceilalalţi.
3.Să nu se simtă vinovat dacă greşeşte sau dacă ceilalţi nu sunt de acord cu el. Cea mai mare greşeală pe care o pot comite părinţii şi educatorii este de a-l critica pe copil pentru greşeala comisă. Acesta nu va învăţa din greşeală, însă va dezvolta o teamă de a greşi sau de a nu face pe plac celorlalţi, lucru ce îl va afecta toată viaţa. Toţi oamenii greşesc, important e să învăţăm din greşeală.
4.Să se cunoască pe el însuşi. La şcoală ni se cere tuturor acelaşi lucru. Şcoala nu face distincţie între diferenţele de potenţial, aptitudini, pasiuni care există între elevi. Astfel că este vital ca părintele să îl ajute pe copil să se cunoască, să ştie care sunt punctele lui forte, la ce este bun şi să îl încurajeze să se dezvolte.
5.Să îşi aleagă profesia în funcţie de punctele forte şi pasiune. Şcoala pune accent pe memorarea unor informaţii, care de cele mai multe ori nu au aplicabilitate practică pentru cei mai mulţi dintre elevi. Astfel aceştia ajung să facă o facultate cu care nu au nimic în comun, doar pentru că şi prietenii sau colegii au mers acolo, sau că doar acolo mai erau locuri libere. O persoană de succes face cu pasiune ceea ce face. Descoperă şi cultivă potenţialul copilului tău. Pune-l în situaţia de a încerca cât mai multe lucruri şi descoperă-le pe cele 3-4 care îl pasionează cu adevarat şi investeşte în direcţia respectivă. Nu te opune dacă acestuia îi plac şerpii la nebunie, iar ţie îţi e frică de ei!
6.Să ştie cum să îşi aleagă anturajul. Anturajul ne influenţează viaţa mai mult decât ne dăm seama.Anturajul nu pică peste noi. Facem paşi în direcţia aceasta. Integrează-l pe copilul tău în MAI MULTE ANTURAJE din care să înveţe chestii diverse. Suntem suma celor 5 persoane cu care ne petrecem cel mai mult timpul. Copilul tău cu cine îşi petrece timpul cel mai mult?
7.Să aibă timpul ocupat. Majoritatea copiilor fac prostii pentru că nu sunt ocupaţi cu ceva. Învaţă-l pe copil să nu se plictisească şi să aibă mereu ceva de făcut. Este foarte important ca acesta să aibă şi să ştie să folosească o agendă şi să îşi programeze activităţile. Asta îl va ajuta să ştie să spună “nu” anumitor invitaţii pe care le va primi (“Nu pot. Sunt ocupat la ora respectivă”) şi îl vor scuti de implicarea în activităţi periculoase din cauza plictiselii. Învaţă-l să ajute cu ce poate şi să lucreze. E una din cele mai mari binecuvântări pe care i-o poţi transmite. Toţi copiii care sunt aduşi la mine la terapie au lacune în acest aspect al vieţii. Au fost scutiţi de a face lucruri practice. Învaţă-l că pentru a obţine ceva, e nevoie să facă ceva. Învaţă-l că lucrurile nu pică din cer. Tu ştii cu ce îşi ocupă timpul copilul tău?
8.Să aibă educaţie financiară. Una din marile probleme ale familiilor e că nu ştiu să lucreze cu un buget al familiei. Astfel, uneori se fac cheltuieli mai mari decât veniturile şi, de cele mai multe ori, acestea sunt cheltuieli inutile, emoţionale. Învaţă-ţi copilul să aibă un buget, să noteze tot ce primeşte/câştigă şi tot ce cheltuieşte (DA, să noteze chiar şi pachetul de chipsuri sau îngheţata) şi învaţă-l să renunţe să cumpere lucruri de care nu are nevoie sau să îşi strângă bani pentru ceva ce vrea să îşi ia pe viitor. Învaţă-l, mai presus de toate, să LUCREZE el însuşi pentru ceea ce vrea să îşi ia.
9.Să nu catastrofeze când se confruntă cu o situaţie de criza în viaţa lui. Nu e capătul lumii dacă ţi-ai pierdut jobul, te-a înşelat partenerul, a divorţat soţia şi ţi-a luat tot, inclusiv copilul, a murit mama, soţia, copilul sau o persoană apropiată. Da, unele lucruri sunt dureroase, ÎNSĂ SE ÎNTÂMPLĂ. Învaţă-l pe copilul tău să accepte că unele lucruri nu vor fi aşa cum îşi doreşte, dar viaţa lui nu depinde de asta! Învaţă-l să meargă mai departe indiferent de greutatea cu care se confruntă!
10.Să fie fericit şi liniştit indiferent de furtuna de afară. Cred că cea mai importantă lecţie pe care i-o poţi da, este aceea de a nu-şi limita propria fericire de lucruri exterioare. În viaţă, pentru a reuşi, tot ceea ce ai nevoie este în interiorul tău, nu în afara ta. Liniştea interioară nu depinde de ceea ce se întâmplă în afară, nu depinde de numărul celor care te aprobă, de reuşite sau de bunuri pe care le posezi. Dacă îţi înveţi copilul să fie liniştit indiferent de circumstanţe, îl ajuţi să obţină şi lucrurile exterioare şi, mai important decât orice, să nu clacheze dacă le pierde!
11.Să negocieze. Orice facem în viaţă este o negociere! Copilul negociază de mic, de când se trânteşte pe jos şi cere să-i cumperi o jucărie! Şcoala e negociere, jobul e negociere, căsătoria e negociere. În funcţie de cât de bine ştii ce vrei şi ştii să ceri, vei avea ceea ce îţi doreşti. Învaţă-l că viaţa nu-i va oferi pe tavă când el urlă ceea ce îşi doreşte şi că e nevoie să înveţe să ceară, să ofere şi să negocieze. Învaţă-l că există şi alte căi mai bune decât violenţa (calea agresivitaţii) sau depresia (calea victimei). Nu-i oferi lucruri pe tavă, învaţă-l să le ceară şi să lucreze pentru ele.
Fă un supravieţuitor din copilul tău!