A fost odată un om foarte sărac care avea în schimb un cal foarte frumos, pe care dorea să-l cumpere stăpânul castelului. Dar de fiecare dată, bătranul îl refuza.
          “Pentru mine acest cal nu este doar un animal. Este un prieten. Cum pot să-mi vând prietenul?”

          Într-o dimineaţă s-a dus la grajd şi a descoperit că dispăruse calul.
          Toţi sătenii au zis: “Ti-am spus doar! Ar fi trebuit să vinzi calul. Acum a fost furat. Ce ghinion teribil”.
          “Ghinion sau noroc?” a spus bătrânul. “Cine poate spune?”

          Toată lumea a râs de el. Dar peste 15 zile calul s-a întors, urmat de o întreagă herghelie de cai sălbatici. A scăpat din grajd, a curtat o iapă tânără şi s-a întors cu întreg alaiul după el.
          “Ce noroc!” au strigat sătenii.

           Bătrânul şi fiul său au început să domesticească caii sălbatici. Dar, o săptămână mai târziu fiul său şi-a rupt piciorul încercând să antreneze un cal sălbatic.
          “Ghinion,” i-au spus prietenii. “Ce-ai să te faci acum fără ajutorul fiului tău? Eşti şi aşa vai de capul tau”.
“Ghinion, noroc, cine poate spune?”, a replicat bătrânul.

           Câteva zile mai târziu armata stăpânului pământului a forţat toţi tinerii din sat să devină soldaţi. Toţi în afară de unul… fiul bătrânului, care avea piciorul rupt.
          “Cât de norocos poţi să fii,” au urlat sătenii.
“Toţi copiii noştri merg la război, dar tu poţi să-ţi păstrezi fiul acasă. Fiii noştri probabil vor fi ucişi…”
Bătrânul a replicat: “Ghinion, noroc, cine poate şti?”

* * *

Viitorul vine spre noi fragmentat. Nu putem şti niciodată ce ne rezervă. Dar dacă menţii tot timpul o atitudine pozitivă, uşile şanselor rămân deschise, iar tu vei fi o persoană mai fericită.