1.Era un rățoi posac,
Toată ziua sta pe lac
Și trecând striga așa:
Mac! Mac!, Mac! Mac!
Era singur singurel,
Nicio rață după el,
Apa nu-o înviora
Mac! Mac! Mac! Mac!
Și rățoiul căuta,
Căuta dar nu găsea
Pe cea care o visa.
Mac! Mac! Mac! Mac!
Și oricând pe-aici trecând
Lumea-l auzea plângând
Și mereu strigând așa
Mac! Mac! Mac! Mac!

Refren:

Asta nu e viață
Singur tot mereu,
N-am si eu o rață
Să-mi fie soață
Soț să-i fiu eu!

2.Balta toată-l cunoștea
Și cu el compătimea
Însă fără de folos
Mac! Mac! Mac! Mac!
Peștii se sacrificau
Și cu pește îl hrăneau
Ca sa fie sănătos.
Mac! Mac! Mac! Mac!
Iar eretele haihiu
A zburat din mila lui
Într-un codru-ndepărtat.
Mac! Mac! Mac! Mac!
Doar rățoiul cel posac
Singur a rămas pe lac
Și plăngea neîncetat:
Mac! Mac! Mac! Mac!

Refren:

Asta nu e viață
Singur tot mereu,
N-am și eu o rață
Să-mi fie soață
Soț să-i fiu eu!

3.Însă într-o bună zi
Chiar pe lac în zbor veni
O rățușcă dintru stol.
Mac! Mac! Mac! Mac!
Lacul i-a plăcut nespus
Iar dacă privi de sus
Îi păruse o clipă gol.
Mac! Mac! Mac! Mac!
Chiar o clipă mai apoi
Apăru clar un rățoi
Care-n urmă măcănea:
Mac! Mac! Mac! Mac:
Si în drumul lui sprea ea
Mândru apa bălăcea
Și venea cântând așa:
Mac! Mac! Mac! Mac!

Refren:

Asta nu e viață
Singur tot mereu,
N-am și eu o rață
Să-mi fie soață
Soț să-i fïu eu!