Fluturașul Albăstrel, Albișor și Roșioara sunt nedespărțiți. Toată ziulica zboară și se joacă printre flori.

         Odată, o ploaie puternică le-a întrerupt jocul. erau atât de speriați! Dar au rămas împreună.

          Au plecat să caute găzduire la margaretă, dar floarea cea albă n-a vrut s-o primnească decât pe Albișoara  deoarece aripile acesteia aveau culorile petalelor sale. Fluturașul alb a refuzat și au plecat mai departe

          În cale au întâlnit o cicoare, dar aceasta nu-l acceptă decât pe Albăstrelș așa că cei trei au plecat mai departe.

          Nici macul nu a fost mai înțelegător, așa că cei trei prieteni au plecat dezamăgiți, dar împreună au hotărât să suporte încercările vremii. Deoarece florile ofereau adăpost doar fluturașilor care aveau aripile de culoarea petalelor lor, aceștia au plecat și nu s-au supărat.

          Sleiți de puteri și cu aripile îngreunate, au întâlnit un stejar plin cu ghinde care le-a oferit găzduire. Sub crengile lui și-au uscat aripioarele și s-au odihnit.

          Când ploaia a încetat fluturașii au plecat fericiți spre casă pentru că au găsit cel mai de preț lucru: PRIETENIA ADEVĂRATĂ.